Urbanismul aplicat – fundamente, politici și date despre Planul Urbanistic General în contextul românesc
- PALAGIO
- 1 iul.
- 10 min de citit
Urbanismul este o știință complexă, situată la intersecția dintre geografie, economie, sociologie și inginerie, ce se concentrează pe modelarea inteligentă a așezărilor umane, în special a celor urbane. În esență, urbanismul aplicat implică un proces continuu de planificare, proiectare și gestionare a spațiilor urbane, având ca scop optimizarea funcționalității, esteticii și sustenabilității acestora. În acest articol vom discuta despre principiile fundamentale ale urbanismului, rolul său în organizarea teritoriului și impactul pe care îl are asupra calității vieții în mediul urban.
Cum este definit urbanismul?
Urbanismul este studiul complex al orașelor, analizând mediul geografic, economic, politic, social și cultural, și impactul acestor factori asupra fondului construit. Disciplina se ocupă cu organizarea și dezvoltarea rațională a așezărilor umane, în special a celor urbane, urmărind îmbunătățirea calității vieții și asigurarea unei dezvoltări sustenabile. Astfel, ce este urbanismul devine o întrebare cu multiple răspunsuri, toate convergând spre ideea de optimizare a spațiului urban.
Conform definiției, urbanismul este o activitate operațională, integratoare și normativă care stimulează evoluția complexă a localităților. El reprezintă un ansamblu de reguli care guvernează nașterea, dezvoltarea și amenajarea rațională a aglomerărilor urbane, dar și o serie de activități menite să organizeze componentele materiale ale unităților teritoriale de locuire pentru a îmbunătăți calitatea vieții. Trecerea de la o analiză generală a conceptului la elemente concrete se face prin planificare urbană, o componentă fundamentală a urbanismului, care se concentrează pe organizarea spațiului urban și zonarea funcțională.
Aceasta urmărește stabilirea direcțiilor de dezvoltare spațială a localităților, utilizarea rațională și echilibrată a terenurilor, îmbunătățirea calității vieții, în special în domeniul locuirii și serviciilor, precum și protejarea și valorificarea patrimoniului natural și construit.
Deși practica organizării spațiului urban există din antichitate, urbanismul ca disciplină formală a apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea. În prezent, urbanismul modern include multiple specializări interconectate, precum sistemele de transport și infrastructură, forma și estetica spațiilor publice, integrarea mediului natural în mediul construit, implicarea comunităților în procesele decizionale și aplicarea tehnologiilor digitale pentru eficientizarea serviciilor urbane.
În contextul românesc, urbanismul joacă un rol crucial în procesul de modernizare și adaptare a orașelor la standardele europene și la provocările contemporane. Acesta trebuie să răspundă unor probleme specifice, precum reabilitarea fondului construit existent, revitalizarea centrelor istorice, îmbunătățirea infrastructurii și crearea de spații publice de calitate.
Ce reprezintă Planul urbanistic general (PUG) și cum influențează acesta dezvoltarea unei localități?
Planul Urbanistic General (PUG) este instrumentul principal de planificare și reglementare urbanistică la nivelul unei localități în România. Acest document strategic stabilește direcțiile majore de dezvoltare și organizare spațială a orașului sau comunei pe termen mediu și lung, de obicei pentru o perioadă de 10-15 ani.
În primul rând, PUG-ul are un rol important în asigurarea unei dezvoltări urbane sustenabile, influențând multiple aspecte ale vieții comunității. El stabilește zonificarea funcțională a localității, delimitând arealele destinate locuințelor, serviciilor, industriei, spațiilor publice și altor funcțiuni urbane. De asemenea, definește rețeaua majoră de circulație și infrastructura tehnico-edilitară, reglementează modul de utilizare a terenurilor și regimul de construire, identifică zonele protejate și de protecție a monumentelor istorice, și stabilește direcțiile de dezvoltare a localității și zonele de restructurare urbană.
Prin aceste prevederi, PUG-ul ghidează amenajarea teritorială și arhitectura urbană pe termen lung, asigurând o dezvoltare coerentă și echilibrată. Acesta oferă cadrul necesar pentru atragerea de investiții și stimularea dezvoltării economice locale, îmbunătățirea calității vieții locuitorilor prin amenajarea de spații publice și zone verzi, protejarea și valorificarea patrimoniului construit și natural, dezvoltarea și modernizarea infrastructurii de transport și a rețelelor edilitare, și asigurarea unui echilibru între dezvoltarea urbană și protecția mediului.
PUG-ul influențează semnificativ procesul de autorizare a construcțiilor, stabilind regulile de bază pentru eliberarea certificatelor de urbanism și a autorizațiilor de construire. Acesta asigură coerența intervențiilor urbanistice și permite autorităților locale să gestioneze eficient procesul de dezvoltare urbană.
Mai concret, PUG-ul reprezintă viziunea de dezvoltare a comunității, transpusă în reglementări concrete care ghidează evoluția localității pe termen lung.
Care este rolul certificatului de urbanism și al autorizației de construire în procesul de dezvoltare urbană?
Certificatul de urbanism și autorizația de construire sunt două documente de bază în procesul de dezvoltare urbană din România, având roluri complementare dar distincte în asigurarea unei dezvoltări controlate și conforme cu reglementările urbanistice în vigoare:
Certificatul de urbanism este un act de informare care precizează regimul juridic, economic și tehnic al unui imobil și stabilește cerințele urbanistice care trebuie îndeplinite în cazul realizării unei investiții. Principalele sale funcții sunt de a oferi informații detaliate privind regimul juridic, economic și tehnic al terenului sau construcției, de a stabili cerințele urbanistice care trebuie respectate în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora, de a identifica lista avizelor și acordurilor necesare pentru autorizarea construcției și de a crea o așteptare legitimă pentru investitor privind posibilitatea de dezvoltare a terenului, fără a da însă dreptul de a executa lucrări de construcții.
Certificatul de urbanism are un rol informativ și de reglementare preliminară, fiind un instrument esențial în etapa de planificare a unei investiții. Acesta permite investitorilor să evalueze fezabilitatea proiectului în raport cu reglementările urbanistice existente. Fără un certificat de urbanism, demararea oricărui proiect imobiliar este riscantă.
Autorizația de construire reprezintă actul final de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia se pot executa lucrări de construcții. Principalele funcții ale autorizației de construire sunt de a reprezenta actul administrativ care permite executarea efectivă a lucrărilor de construcții, de a verifica și confirma respectarea cerințelor urbanistice și a avizelor necesare stabilite prin certificatul de urbanism, de a stabili condițiile concrete în care se pot realiza lucrările, în conformitate cu prevederile legale și documentațiile tehnice aprobate, și de a asigura controlul autorităților asupra modului de dezvoltare urbană și respectarea reglementărilor în vigoare.
Autorizația de construire are un rol executiv, permițând efectiv demararea lucrărilor în conformitate cu legislația și documentațiile de urbanism aprobate. Aceasta reprezintă garanția că proiectul respectă toate cerințele legale și urbanistice.
Ambele documente joacă un rol crucial în asigurarea unei dezvoltări urbane coerente și controlate, asigurând coerența și controlul dezvoltării urbane conform planurilor urbanistice aprobate, protejând interesul public și drepturile terților în procesul de construire, oferind predictibilitate și securitate juridică investitorilor, permițând autorităților să gestioneze impactul noilor construcții asupra infrastructurii și mediului, și facilitând implementarea strategiilor de dezvoltare urbană și a politicilor de regenerare urbană.
Prin intermediul acestor două instrumente, autoritățile pot ghida dezvoltarea urbană într-o manieră controlată și sustenabilă, echilibrând interesele private ale investitorilor cu cele publice ale comunității.
Influențele conceptelor de mobilitate urbană și smart city asupra urbanismului
Conceptele de mobilitate urbană și smart city au un impact semnificativ asupra urbanismului modern, transformând modul în care sunt planificate și dezvoltate orașele.
Înainte de toate, mobilitatea urbană se referă la capacitatea de deplasare eficientă și durabilă în cadrul unui oraș. Acest concept influențează urbanismul prin promovarea transportului public integrat și a infrastructurii pentru deplasări nemotorizate, conducând la reconfigurarea spațiului urban, încurajarea dezvoltării de cartiere mixte, care reduc necesitatea deplasărilor lungi și promovează conceptul de oraș al proximității, implementarea sistemelor de management inteligent al traficului pentru optimizarea fluxurilor de circulație, și adoptarea conceptului de dezvoltare orientată spre tranzit (TOD), care presupune crearea de zone dense, cu funcțiuni mixte în jurul nodurilor de transport public.
Privite în ansamblu, aceste abordări conduc la o regândire a structurii urbane, favorizând densificarea în jurul axelor de transport public și crearea de spații publice de calitate care încurajează deplasările pietonale și cu bicicleta. Pentru a sprijini aceste eforturi, se pot utiliza stalpi de iluminat stradal moderni, care îmbunătățesc siguranța și confortul utilizatorilor.
Pe de altă parte, conceptul de smart city implică utilizarea tehnologiilor digitale și a datelor pentru a îmbunătăți eficiența și calitatea serviciilor urbane. Acesta influențează urbanismul prin integrarea senzorilor și a sistemelor IoT (Internet of Things) în infrastructura urbană pentru colectarea de date în timp real, utilizarea datelor pentru optimizarea serviciilor publice și pentru luarea deciziilor informate în planificarea urbană, promovarea participării cetățenilor prin platforme digitale, facilitând implicarea comunității în procesele de planificare, și implementarea soluțiilor de eficiență energetică și management inteligent al resurselor la scara întregului oraș.
Împreună, conceptele de mobilitate urbană și smart city conduc la o abordare mai holistică și mai flexibilă a urbanismului, respectiv o planificare adaptivă bazată pe date în timp real, permițând ajustări rapide ale strategiilor urbane, integrarea mai strânsă între sistemele de transport și utilizarea terenurilor, promovând o dezvoltare urbană compactă și eficientă, accent pe crearea de spații publice multifuncționale și interactive, care răspund nevoilor diverse ale comunității, și promovarea sustenabilității și rezilienței urbane prin soluții inovatoare de gestionare a resurselor și adaptare la schimbările climatice.
În contextul spațiului urban românesc, aceste concepte prind contur prin introducerea unor soluții moderne de infrastructură urbană, care contribuie la eficiență, siguranță și integrare funcțională:
Stâlpi de iluminat stradal moderni, adaptați cerințelor estetice și funcționale ale zonelor urbane reabilitate;
Stâlpi de iluminat cu panou solar, utilizați în tot mai multe localități pentru reducerea consumului de energie electrică și creșterea autonomiei instalațiilor de iluminat;
Coloane multifuncționale smart, dotate cu senzori, camere de supraveghere, încărcare USB, internet Wi-Fi și elemente de semnalizare, integrate în proiectele de regenerare urbană;
Corpuri de iluminat stradal cu LED, cu eficiență energetică ridicată, durată mare de viață și posibilitatea reglajului inteligent al intensității luminoase;
Corpuri de iluminat stradal cu sistem solar integrat, soluții sustenabile implementate în special în zone periurbane sau rezidențiale noi;
Mobilier urban inteligent, precum bănci cu panouri solare, stații de încărcare pentru biciclete electrice sau prize USB pentru dispozitive mobile;
Mobilier urban din beton, utilizat frecvent în spațiile publice reabilitate datorită durabilității, întreținerii facile și posibilităților estetice variate prin forme și finisaje moderne.
Dreptul urbanismului și legislația aferentă în România privind planificarea teritorială și elaborarea Planului Urbanistic General
Cadrul legislativ care reglementează urbanismul și amenajarea teritoriului în România are ca pilon central Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul.
Potrivit acestei legi, statul, prin intermediul autorităților publice, are dreptul și datoria de a asigura, prin activitatea de urbanism și amenajare a teritoriului, condițiile de dezvoltare durabilă și respectarea interesului general. Astfel, administrația publică centrală și locală are dreptul de a impune anumite restricții asupra modului de folosire a proprietății private în favoarea interesului public, în vederea asigurării unei dezvoltări urbane coerente și sustenabile.
În mod logic, un aspect esențial al dreptului urbanismului în România îl reprezintă elaborarea și aprobarea Planului Urbanistic General (PUG). Acesta este principalul instrument de planificare operațională, având caracter de reglementare și stabilind direcțiile dezvoltării spațiale a localităților, în acord cu potențialul economic, social, cultural și teritorial.
Principalele reglementari urbanistice cuprinse în PUG sunt stabilirea și delimitarea teritoriului intravilan în relație cu teritoriul administrativ al localității, zonificarea funcțională în corelație cu organizarea rețelei de circulație, delimitarea zonelor afectate de servituți publice, modernizarea și dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare, stabilirea zonelor protejate și de protecție a monumentelor istorice și a siturilor arheologice reperate, și zonele de risc natural delimitate și declarate astfel conform legii, precum și măsurile specifice privind prevenirea și atenuarea riscurilor.
Elaborarea PUG se realizează în baza unui Regulament General de Urbanism, aprobat prin HG nr. 525/1996, care detaliază prevederile Legii 350/2001 și stabilește regulile urbanistice în funcție de categoriile de folosință a terenurilor și unitățile teritoriale de referință.
O componentă importantă a cadrului legislativ o reprezintă Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții. Aceasta reglementează obținerea autorizației de construire, document administrativ în baza căruia se pot executa lucrări de construcții cu respectarea reglementărilor urbanistice.
În ceea ce privește protecția patrimoniului construit, Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice stabilește măsuri specifice pentru conservarea și punerea în valoare a monumentelor istorice, impunând restricții suplimentare în zonele protejate.
Instituțiile cu atribuții în domeniul urbanismului sunt Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, consiliile județene, consiliile locale și Inspectoratul de Stat în Construcții. Totodată, un rol decisiv în aplicarea reglementărilor urbanistice îl are și Registrul Urbaniștilor din România, organism profesional care atestă dreptul de semnătură pentru documentațiile de urbanism și care contribuie la asigurarea calității în domeniul planificării urbane.
Regenerarea urbană și dezvoltarea durabilă în contextul elaborării și aplicării Planului Urbanistic Zonal și General
Regenerarea urbană și dezvoltarea durabilă constituie două concepte fundamentale în urbanismul modern, care sunt strâns legate de elaborarea și implementarea Planului Urbanistic Zonal (PUZ) și a Planului Urbanistic General (PUG):
Regenerarea urbană vizează revitalizarea zonelor degradate sau subutilizate ale orașului, prin intervenții integrate care abordează aspecte sociale, economice și de mediu. În cadrul PUZ și PUG, regenerarea urbană poate fi implementată prin identificarea și delimitarea zonelor care necesită intervenții de regenerare, oferind o bază pentru proiecte specifice de revitalizare, stabilirea unor reglementări specifice pentru reconversia funcțională a fostelor zone industriale, adaptându-le la nevoile actuale ale comunității, propunerea de proiecte de reabilitare a spațiilor publice și a infrastructurii urbane, îmbunătind calitatea vieții în zonele degradate, și integrarea măsurilor de eficiență energetică și utilizare a energiilor regenerabile în zonele reabilitate, promovând sustenabilitatea.
Conceptul de dezvoltare durabilă este esențial în elaborarea PUZ și PUG, asigurând o creștere echilibrată pe termen lung. Principalele direcții de acțiune se bazează pe promovarea unui model de dezvoltare urbană compactă, care limitează expansiunea necontrolată și reduce presiunea asupra terenurilor agricole și naturale, integrarea politicilor de mobilitate urbană durabilă, cu accent pe transportul public și deplasările nemotorizate, reducând dependența de automobilul personal, conservarea și extinderea spațiilor verzi și a coridoarelor ecologice, îmbunătind calitatea mediului urban și biodiversitatea, protejarea patrimoniului cultural și natural al orașului, asigurând păstrarea identității locale și a valorilor culturale, și implementarea conceptelor de economie circulară în gestionarea resurselor urbane, promovând eficiența și reducerea deșeurilor.
În ciuda beneficiilor evidente, implementarea acestor concepte în cadrul PUZ și PUG se confruntă cu o serie de provocări, precum necesitatea unei abordări integrate și multidisciplinare în elaborarea documentațiilor de urbanism, care să îmbine expertiza din diverse domenii, dificultăți în coordonarea diferitelor interese și actori urbani, necesitând procese participative complexe, limitări financiare și administrative în implementarea proiectelor de regenerare, în special în contextul bugetelor locale limitate, și rezistența la schimbare din partea unor grupuri de interese sau a comunității, necesitând eforturi susținute de comunicare și implicare a cetățenilor.
În concluzie, urbanismul contemporan trebuie să integreze în mod coerent principiile regenerării urbane și ale dezvoltării durabile în toate etapele de planificare, proiectare și implementare. În acest sens, adoptarea acestor principii în documentațiile de urbanism poate conduce la crearea unor orașe mai reziliente, incluzive și prietenoase cu mediul, îmbunățind calitatea vieții pentru toți locuitorii și asigurând o dezvoltare sustenabilă pe termen lung.
Referințe:
Autoritatea Națională pentru Calificări. COR: Clasificarea ocupațiilor din România;
Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul;
Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții;
Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.
